Ce nu știai despre joacă, Discover Magazine

Am tradus câteva dintre cele 20 de lucruri pe care nu le știai despre joacă, publicate de discovermagazine.com referitoare la copii și joaca lor:

1. Copiii se joacă și atunci când când trăiesc la periferie sau în zone de război. Impulsul de a se juca este atât de puternic, încât copiii se jucau și în lagărele de concentrare în timpul Holocaustului.

2. Joaca reflectă mediul copilului. În Statele Confederate din Sud, copiii negri organizau false licitații de sclavi, o manifestare psihologică de a face față anxietății extreme.

3. Esențială creierului în creștere, joaca stimulează dezvoltarea cerebelului, care coordonează mișcarea, și a lobului frontal, implicat în luarea de decizii  și controlul impulsivității.

4. Neurologul Jaak Panksepp de la Washington State University consideră că reducerea timpului de joacă la școală ar putea fi responsabilă cu creșterea recentă a incidenței deficitului de atenție și hiperactivitate înregistrat în rândul copiilor.

5. Și sunt apoi abilitățile de comunicare. În 1981 un studiu a arătat că preșcolarii folosesc un limbaj mai complex atunci când se joacă folosindu-și imaginația (jocuri de rol, "make-believe") decât în timpul unei conversații obișnuite.

19. Joaca stă la baza majorității descoperirilor științifice. Albert Einstein a formulat teoria relativității după ce s-a imaginat pe sine urmărind o rază de lumină.

20. Psihologul Alison Gopnik de la UC Berkeley spune că joaca celor mici este știință. Când copiii se joacă cu o jucărie nouă, ei folosesc medele probabilistice pentru a afla cum funcționează. Ei conduc experimente - exact ca și psihologii care studiază joaca lor.

Articolul complet și sursa foto:
http://discovermagazine.com/2014/julyaug/31-20-things-you-didnt-know-about-play

Accentul trebuie să cadă pe înțelegere, nu pe acumularea de cunoștințe

"La noi, continuă profesorul Solomon Marcus, se face o educaţie bazată pe tăcere. Pauză de con­ştien­tizare. Întrebarea e descurajată. Aici se as­cun­de o mare problemă a şcolii româneşti. De aici se trage eşecul educaţional. Elevul nu este încurajat să pună întrebări, să-şi pună întrebări. "

"Care este dezi­deratul din curriculum şcolar? Dobândirea de cunoaştere! Dar accentul trebuie să cadă pe înţe­legere, şi nu pe acumularea de cunoştinţe. Nevoia de a înţelege trebuie educată. Înţelegerea trebuie să primeze în faţa acumulării. "

Cum poți să trezești interesul unui copil față de un lucru?

"În primul rând să respecți natura lui umană, psihică, să știi, în raport cu vârsta pe care o are, cum să-i educi curiozitatea. 

Copilul are o curiozitate nativă, dar curiozitatea lui operează la întâmplare. El n-are capacitatea de a discrimina direcții interesante de direcții triviale. 


Rolul educației este să orienteze curiozitatea lui către direcții interesante, nu să ignore această curiozitate și să-i ceară copilului să-și însușească anumite lucruri pornind de la acest imperativ al autorității. 

Matematica

Mesajul lui Solomon Marcus către copii, referitor la orele de matematică:
Să aibă încredere în nedumeririle lor și să pună întrebări profesorului, ori de câte ori nu înțeleg ceva.
Boala învățării matematicii și a învățământului în general vine din faptul că elevii noștri au pierdut facultatea de a întreba și a se întreba. Atitudinea interogativă față de matematică a fost înlocuită cu atitudinea imperativă, de obligație, a matematicii.
Matematica este un imperativ, care nu are cum să aibă succes datorită neglijării componentei ludice a ei, a importanței jocului în matematică.

Solomon Marcus, Despre educație

CE ÎNSEAMNĂ A ÎNVĂȚA

"Cu excepţiile de rigoare, în şcoala noastră nu s-a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Credem că totul revine la a primi cunoştinţe, informaţii, a înmagazina date, nume, citate, procedee, formule, algoritmi, ecuaţii,  a fi în stare să le reproduci când ţi se cere, pentru a fi evaluat, şi să le aplici în cazuri standard.  Toate acestea iau forma generală a unor reţete, a unor indicaţii, care se folosesc pe bază repetitivă, de memorare.

De la această formă superficială de învăţare, necesară uneori, dar departe de a fi suficientă, până la învăţarea reală este o distanţă  mare. Învăţarea autentică pleacă de la educarea unei stări de întrebare, de mirare, a nevoii de a căuta un răspuns. Să parcurgi stări fundamentale ale fiinţei umane: nedumerirea, îndoiala, bănuiala, ipoteza, intuiţia, explicaţia, spiritul critic, dreptul şi libertatea de a fi sau nu de acord cu ceea ce ţi se livrează, toate sunt etape fireşti în procesul de înţelegere care trebuie să însoţească însuşirea de cunoştinţe; ele nu merg automat împreună. Oricine ştie din experienţă că noaptea şi ziua alternează; dar câţi pot să şi explice de ce?