Accentul trebuie să cadă pe înțelegere, nu pe acumularea de cunoștințe

"La noi, continuă profesorul Solomon Marcus, se face o educaţie bazată pe tăcere. Pauză de con­ştien­tizare. Întrebarea e descurajată. Aici se as­cun­de o mare problemă a şcolii româneşti. De aici se trage eşecul educaţional. Elevul nu este încurajat să pună întrebări, să-şi pună întrebări. "

"Care este dezi­deratul din curriculum şcolar? Dobândirea de cunoaştere! Dar accentul trebuie să cadă pe înţe­legere, şi nu pe acumularea de cunoştinţe. Nevoia de a înţelege trebuie educată. Înţelegerea trebuie să primeze în faţa acumulării. "

Cum poți să trezești interesul unui copil față de un lucru?

"În primul rând să respecți natura lui umană, psihică, să știi, în raport cu vârsta pe care o are, cum să-i educi curiozitatea. 

Copilul are o curiozitate nativă, dar curiozitatea lui operează la întâmplare. El n-are capacitatea de a discrimina direcții interesante de direcții triviale. 


Rolul educației este să orienteze curiozitatea lui către direcții interesante, nu să ignore această curiozitate și să-i ceară copilului să-și însușească anumite lucruri pornind de la acest imperativ al autorității. 

Matematica

Mesajul lui Solomon Marcus către copii, referitor la orele de matematică:
Să aibă încredere în nedumeririle lor și să pună întrebări profesorului, ori de câte ori nu înțeleg ceva.
Boala învățării matematicii și a învățământului în general vine din faptul că elevii noștri au pierdut facultatea de a întreba și a se întreba. Atitudinea interogativă față de matematică a fost înlocuită cu atitudinea imperativă, de obligație, a matematicii.
Matematica este un imperativ, care nu are cum să aibă succes datorită neglijării componentei ludice a ei, a importanței jocului în matematică.

Solomon Marcus, Despre educație

CE ÎNSEAMNĂ A ÎNVĂȚA

"Cu excepţiile de rigoare, în şcoala noastră nu s-a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Credem că totul revine la a primi cunoştinţe, informaţii, a înmagazina date, nume, citate, procedee, formule, algoritmi, ecuaţii,  a fi în stare să le reproduci când ţi se cere, pentru a fi evaluat, şi să le aplici în cazuri standard.  Toate acestea iau forma generală a unor reţete, a unor indicaţii, care se folosesc pe bază repetitivă, de memorare.

De la această formă superficială de învăţare, necesară uneori, dar departe de a fi suficientă, până la învăţarea reală este o distanţă  mare. Învăţarea autentică pleacă de la educarea unei stări de întrebare, de mirare, a nevoii de a căuta un răspuns. Să parcurgi stări fundamentale ale fiinţei umane: nedumerirea, îndoiala, bănuiala, ipoteza, intuiţia, explicaţia, spiritul critic, dreptul şi libertatea de a fi sau nu de acord cu ceea ce ţi se livrează, toate sunt etape fireşti în procesul de înţelegere care trebuie să însoţească însuşirea de cunoştinţe; ele nu merg automat împreună. Oricine ştie din experienţă că noaptea şi ziua alternează; dar câţi pot să şi explice de ce?