Dacă am văzut cum ar trebui să fie profesorii inteligenți capabili să marcheze valoros educația elevilor săi (Augusto Cury - șapte deprinderi ale profesorilor inteligenți) am descoperit, citind cartea mai departe, cea mai valoroasă parte a ei pentru profesori și cum mici schimbări în clasă pot avea efecte majore asupra educației. Iată-le sumarizate aici:
Muzica în sala de clasă - ambientală sau clasică, trebuie să fie liniștită și blândă - aceasta dezaccelerează gândurile (chiar și în cazul copiilor hiperactivi), îmbunătățește concentrarea, și stabilizează emoția, îi calmează pe profesori și îi însuflețește pe elevi. Tinerilor le place muzica agitată pentru că gândurile și emoțiile lor sunt agitate. După șase luni de ascultat muzică liniștită și blândă emoția lor este pregătită și stabilizată.
Așezarea în cerc, sau în formă de U - Sala de clasă nu ar trebui să fie o armată de oameni tăcuți și nici un teatru în care profesorul este unicul actor iar elevii spectatori pasivi. Educația trebuie să fie participativă, elevii trebuie să-și vadă chipurile unii altora, altfel le blocăm capacitatea de a discuta, le distrugem spontaneitatea și siguranța de a-și expune ideile, vor fi inhibați ori de câte ori vor trebui să-și expună ideile față de persoane străine sau în grupuri de lucru. Sunt suficienți doi ani în care elevii să fie înșiruiți în clasă pentru a genera o traumă inconștientă. Gândiți-vă că sunt imobili, trebuie să stea așezați și tot ce văd este ceafa colegilor de clasă. Asta duce la anxietate și ca urmare îi va determina să deranjeze mediul înconjurător, să poarte conversații între ei și sa-și provoace prietenii.
Predarea parțială de către elevi - Augusto Cury consideră că a 5-a parte din durata orelor ar trebui consumată cu predarea de către elevi în fața clasei. Profesorii s-ar relaxa în acest timp iar elevii s-ar angaja în educație, și-ar dezvolta spiritul critic, raționamentul schematic și ar depașii fobia socială. O atenție specială ar trebui acordată celor timizi - ei vorbesc puțin și gândesc mult (uneori se chinuiesc chiar cu gândurile lor).
Arta interogației și a dialogului - Cunoașterea dată de-a gata blochează actul de a ști, iar îndoiala provoacă inteligența - Vigotsky, 1987. Transmiterea rece a informațiilor, fără aventură și provocări crează un stres negativ asupra elevilor. Dacă elevii stau în școală timp de patru ani, ca simpli auditori de informație, ei încetează să mai pună întrebări altora și devin spectatori pasivi. În acest proces unii chiar devin aroganți și insensibili.
Totuși, există un sters pozitiv, benefic învățării, care deschide ferestrele memoriei, ne stimulează să depășim obstacolele și să rezolvăm neclaritățile. Acesta poate fi generat la nivelul clasei provocând prin întrebări elevii. Un exercițiu util ar fi să încercați să puneți cel puțin zece întrebări în fiecare oră.
Arta întrebării trebuie inițiată chiar de la grădiniță. După un an de expunere interogativă și prin dialog elevii pierd teama de a se exprima, învață să discute ideile, să pună și să-și pună întrebări.
Spuneți povestioare - profesorii ar trebui să spună povestioare pentru a-și preda materia, fie ele vesele sau triste. Astfel vor avea un impact emoțional solid. Pentru a spune povești, folosiți o voce cu inflexiuni, schimbați tonul, introduceți cât mai multe accente teatrale.
A spune povestioare este și cea mai bună metodă de a rezolva conflicte în sala de clasă, singurele care funcționează - nu să agresezi, să țipi sau să ții o predică.
Umanizarea cunoașterii - Informațiile despre chimie, fizică, matematică ar trebui să aibă un chip. Spuneți povestea vieții savanților care au elaborat ideile pe care le predați, cu neliniștile, greșelile, greutățile și discriminările pe care le-au suferit. Unii gânditori au murit pentru că și-au susținut ideile. Ele vor reconstitui atmosfera emoțională pe care au trăit-o când își făceau cercetările și vor aprinde pasiunea pentru cunoaștere. Lăsați elevii să-i cunoască pe oamenii care au îndrăznit să creeze, să-și asume riscuri și să propună ceva nou.
Umanizarea profesorului - lăsați elevii să vă cunoască. Un profesor influențează personalitatea elevilor mai mult prin ceea ce este, decât prin ceea ce știe. Găsiți câteva minute pentru a povesti despre problemele, obiectivele, eșecurile și succesele pe care le-ați avut în viață. Veți educa astfel emoția. Elevii vă vor iubi, vă vor identifica cu materia pe care o predați, vor prețui orele voastre.
De asemenea, ascultati-i pe elevi!
Educarea respectului de sine - laudă înainte de a critica. Lauda alină sufletul, educă emoția și respectul de sine. Critica, fără o laudă prealabilă, blochează inteligența, îl face pe tânăr să reacționeze din instinct, ca un animal amenințat. După ce-i lăudați, faceți critica, dar făceți-o o singură dată. Nu repetarea cuvintelor critice generează momentul educațional, ci înregistrarea și acceptarea lor. Nu există tineri care creează probleme, ci tineri care trec prin probleme. Nu permiteți sub nici o formă ca elevii să-i numească pe colegii lor balenă sau elefant pentru ca sunt obezi, nu le permiteti sa vorbeasca depreciativ despre nici un defect fizic. Aceste glume nu sunt inofensive și provoacă traume emoționale profunde.
Administrarea gândurilor și emoțiilor - Rolul cel mai important al educației este transformarea ființei umane în propriul său lider - lider al gândurilor și emoțiilor sale. Se pare este important ca fiecre să-și înțeleagă rănile trecutului sau gândurile negative și să le critice pentru a nu devenii sclavii propriilor gânduri. Cei mai mari dușmani ai noștri se află în noi. Numai noi înșine ne putem împiedica să fim sănătoși și fericiți. (După părerea mea această tehnică este explicată insuficient).
Participarea la proiecte sociale - îi va responsabiliza social, vor invăța să fie utili. Ei trebuie să se simtă importanți în școală, să participe la anumite decizii în familie, învățând astfel că orice decizie implică pierderi și câștiguri. Implicarea în proiecte sociale dă vieții lor un nou sens, se vor simți utili. Una din cauzele care fac milioane de tineri să consume droguri, să cadă în depresie și să se înstrăineze este faptul că ei nu au simțul vieții, nu au nici un angajament social. Plictiseala îi doboară.
Am găsit cartea disponibilă și online, aici.
Am găsit cartea disponibilă și online, aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu