Despre mine

Fiul meu m-a întrebat de curând venind de la școală: mami, tu ce meserie ai? Mi-a luat ceva timp să răspund și cu siguranță răspunsul meu nu a fost unul simplu și clar pentru că nu mai am de mult o meserie.

Despre studiile cu care am pornit, pot să spun că am terminat Facultatea de Fizică din cadrul Universității București urmată de master în Biofizică aprofundat cu studii de cercetare la Facultatea de Chimie a Universității din Coimbra, Portugalia și la Institutul de Biologie și Patologie Celulară din București.

Am lucrat în secretariat & administrativ, vânzări, apoi strategie și reglementări pe interconectare (relația cu alți operatori) în mai multe companii de telecomunicații, ultima fiind Vodafone.

În 2007, după nașterea Mariei, am decis că  vreau să îmi aduc viața profesională mai aproape de copii. Mai multe idei s-au așternut pe hârtie și s-au oprit de fiecare dată după ce linia de total al costurilor era trasă. Totuși una din acele idei așezată în căsuța de Google search mi-a schimbat viața. Așa a început Mind Lab în România.

Am și acum pe undeva lista cu Da și Nu pe care am întocmit-o pentru a o discuta cu soțul meu și a decide dacă ne dăm toate economiile pe o franciză. Coloana cu Nu era mai lungă, dar mi-am amintit că bunica mi-a spus odată că este mai bine să îți pară rău că ai făcut ceva și nu ai reușit decât să regreți că puteai să faci și nu ai făcut-o. Nu a știut niciodată cât a contat pentru mine sfatul ăsta!

A mai contat și Evan, fondatorul Mind Lab Ungaria un om cu o vastă experiență de viață și de afaceri care a petrecut cu mine vreo 20 de ore jucându-ne și discutând despre cum aș putea implementa în România un astfel de program. Când dincolo de entuziasm am mărturisit toate temerile și problemele pe care le întrevăd, Evan a spus: "Dacă găsești o afacere care să fie ușoară te rog să-mi spui și mie." Am plecat gândindu-mă că dacă nu merge într-un fel, încerc altfel și tot așa până când o să reușesc.

În mai 2007 am semnat acordul de franciză cu Mind Lab Group. În România existau deja două francize internaționale, una tocmai se lansase cu o conferință de presă la Marriott iar despre cealaltă am citit un articol din care țin minte că vorbeau despre cifra de afaceri la care au ajuns în primul an, ca semn al succesului pe care îl au. Eu mi-am așezat în spatele canapelei din sufragerie un birou, un scaun și un corp de bibliotecă - cel mai ieftin de la IKEA, dar pe care îl avem și acum la birou - și asta a fost lansarea Mind Lab!

În iunie 2007 am petrecut o săptămână în Israel cu Aniela, primul trainer Mind Lab. Mama ei o întreba dacă știe cu cine pleacă, iar Ehud (fondatorul Mind Lab Group) mă întreba cât de bine o cunosc - petrecusem în total cam două ore cu ea, dintre care o parte așteptând la ambasadă să ne luăm viza.

Întoarsă acasă am lipit pe peretele din fața biroului o hartă a Bucureștiului pe care am început să lipesc buline cu școlile și gradinițele pe care le consideram în target. Apoi am început să sun și să întâlnesc directori de grădinițe sau școli particulare. Emoțiile mă copleșeau la fiecare întâlnire pe care o aveam, mi se părea că nu mi-am găsit cuvintele potrivite, că nu am transmis mesajul complet sau că nu am răspuns suficient de bine la întrebări. Fiecare întâlnire era ca un examen pentru care nu am învățat suficient. Și totuși 6 instituții particulare au preluat Programul Mind Lab la începutul următorului an școlar.

Spre sfârșitul anului 2007 am aflat câte vacanțe are anul școlar și că se încasează de fapt cam 6 luni pe an (în afară de vacanțe trebuia să tai primele săpămâni din anul școlar, 1-2 înainte de Crăciun și tot cam două la sfârșitul anului școlar) dar platesc salarii 12 luni pe an.

În februarie 2008 am avut pentru prima dată biroul nostru (o garsonieră la parterul unei vile vechi) unde lucram tot singură dar măcar aveam un birou adevărat. Cam atunci soțul  mi-a spus că până în vară intru în colaps financiar. Mi-am depășit emoțiile disperate învățând să schiez în acea iarnă. Le-am convertit în efort fizic și m-am gândit în treacăt că dacă îmi rup vreun picior aveam pe ce să dau vina. A nu avea cu ce să plătesc cei câțiva oameni adunați lângă mine era o situație care mă consuma enorm. Norocul meu a fost că doi din cei trei traineri pe care îi aveam au plecat chiar la sfârșitul anului școlar. Nu mi-am rupt nimic și schiez și acum cu mare plăcere :-)

Tot în 2008 am întâlnit pentru prima dată o persoană care mi-a spus că a auzit de Mind Lab. Nu am să uit niciodată acel moment.

În 2009 m-am atestat ca formator și am acreditat la Ministerul Educației Cursul de formare în Metoda Mind Lab pentru cadre didactice. Este anul Florin, Alina și Ioana, în prezent partenerii noștri din Sibiu, Iași și Timișoara s-au format și au început să promoveze metodologia Mond Lab în zona lor.

În 2010 două grădinițe de stat au propus Mind Lab ca activitate opțională copiilor. În tot timpul ăsta am căutat modele cât mai eficiente de implementare a programului. Între timp echipa de birou a mai crescut un pic, pe măsură ce tot mai multă muncă operațională de susținere a activității era necesară.

2011 a fost un an pe care l-am dedicat maternității. A apărut Eva care 'le-a forțat pe fete' să se descurce și fără mine. Când am revenit, aveam clienți pe care nu îi cunoșteam.

2012 m-am ocupat de strategie, am devenit omul care aduce idei noi și susține echipa atunci când este nevoie. Este anul din care ne-am permis să refuzăm să colaborăm cu unele instituții pentru că valorile, nevoile sau cerințele reciproce nu se potriveau.

2013 m-am implicat mai mult în comunicare & comunitate

2014 a apărut raftulcujocuri.ro, magazin online cu jocuri de gândire care ne plac și pe care le considerăm valoroase pentru a fi cumpărate pentru acasă. Toate jocurile de gândire au fost experimentate de noi în prealabil și, pentru amatori, se află în continuare deschise la sediul nostru.

2015 am adăugat în Raftul cu jocuri categorii noi: puzzle, art & craft și jocuri educative.

Lângă mine sunt mereu "fetele mele de la birou" cu care îmi rezerv măcar o dată pe an câte o ședință în care ne jucăm și râdem cu gura până la urechi și dacă sună vreun soț, căruia îi spunem "scuză-mă te sun mai târziu, acum sunt într-o ședință importantă". Tot cam o dată pe an ieșim împreună la Terra Park, dans, bowling sau Spa (că doar suntem fete). Este un mod de a ne cunoaște reciproc, de a ne distra și comunica deschis. Ele sunt o sursă de inspirație continuă pentru mine și ne permitem discuții lungi despre copii, părinți, educație, jocuri și viață pentru că fac parte din job. Super, nu?

Cristina este cea care promovează programul și proiectele noastre. Este prima care de multe ori intră în contact cu directori, cadre didactice și părinți care nu ne cunosc și este cea care se întoarce cu întrebări noi și situații cu care s-a confruntat, pe care le dezbatem toate pentru a găsi răspunsul potrivit, practic și bine argumentat. Avem aici o sursă importantă din care învățăm, ne dezvoltăm și progresăm în continuu.

Cris este cea care se asigura că trainerii Mind Lab predau cursurile conform planurilor de lecții date, că se pregătesc bine, că înțeleg și aplică în predare conceptele și tehnicile potrivite. Este și formatorul nostru principal și ne bucurăm de câte ori îi auzim pe cei din sala de curs râzând în hohote - are ea niște tehnici :-)

Și ar mai fi Mihaela cea care are grijă ca toată activitatea Mind Lab să meargă bine. Ea este cea care îmi lasă timp și energie pentru a căuta, a citi, a gândi, a inova și a concepe proiecte noi și tot ea este cea căreia i le împărtășec pentru prima dată. Și revenind la întrebarea fiului meu: asta chiar nu știu ce meserie o fi...

Dacă vreți ceva mai personal...

am 36 de ani,

3 copii pentru care încerc să fiu acasă în fiecare zi de lucru înainte de ora 18 și tot timpul  în week-end și vacanțe,

numesc Maramureșul "acasă"

iar acesta este un blog personal despre jocuri, gânduri, educație și copii în contextul Mind Lab, de care nu pot fi separată.

3 decembrie 2013 cu completări aduse în 2015