Copilul are o curiozitate nativă, dar curiozitatea lui operează la întâmplare. El n-are capacitatea de a discrimina direcții interesante de direcții triviale.
Rolul educației este să orienteze curiozitatea lui către direcții interesante, nu să ignore această curiozitate și să-i ceară copilului să-și însușească anumite lucruri pornind de la acest imperativ al autorității.
Tu ești mic, trebuie să dai crezare adultului când îți spune că trebuie să reții – acest lucru nu funcționează. Când îi ceri unui copil efortul de a acorda atenție unui lucru, el are nevoie ca recompensa pentru acel efort să apară imediat. Ăsta-i modul în care funcționează psihicul lui. Un adult, un om de 30 de ani poate să înțeleagă că acel lucru îi va folosi mai târziu, dar un copil nu.
Ori noi îl forțăm pe copil să acorde atenție unui lucru numai pe baza autorității. Nu pe baza cerințelor naturale ale psihicului său. Deci nu respectăm nevoile și drepturile funamentale ale copilului. Le călcăm în picioare. De pildă nevoie lui de a greși și de a eșua pentru a învăța ceva nou. Toată educația oficială plasează erorarea și eșecul sub semnul infracțiunii și păcatului. Ceea ce e un fals ordinar. O încălcare a naturii umane."
"Viitorul unei țări nu depinde de soartă, de zodii, ci depinde în primul rând de noi. Lucrurile se vor schimba în bine în măsura în care vom vorbi despre viitorul României nu la persoana a treia ci la persoana întâi."
http://revistasinteza.ro/intelepciunile-lui-solomon/Rolul educației este să orienteze curiozitatea lui către direcții interesante, nu să ignore această curiozitate și să-i ceară copilului să-și însușească anumite lucruri pornind de la acest imperativ al autorității.
Tu ești mic, trebuie să dai crezare adultului când îți spune că trebuie să reții – acest lucru nu funcționează. Când îi ceri unui copil efortul de a acorda atenție unui lucru, el are nevoie ca recompensa pentru acel efort să apară imediat. Ăsta-i modul în care funcționează psihicul lui. Un adult, un om de 30 de ani poate să înțeleagă că acel lucru îi va folosi mai târziu, dar un copil nu.
Ori noi îl forțăm pe copil să acorde atenție unui lucru numai pe baza autorității. Nu pe baza cerințelor naturale ale psihicului său. Deci nu respectăm nevoile și drepturile funamentale ale copilului. Le călcăm în picioare. De pildă nevoie lui de a greși și de a eșua pentru a învăța ceva nou. Toată educația oficială plasează erorarea și eșecul sub semnul infracțiunii și păcatului. Ceea ce e un fals ordinar. O încălcare a naturii umane."
"Viitorul unei țări nu depinde de soartă, de zodii, ci depinde în primul rând de noi. Lucrurile se vor schimba în bine în măsura în care vom vorbi despre viitorul României nu la persoana a treia ci la persoana întâi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu